"PIETRELE DOAMNEI" din Masivul RARĂU

Orice traseu ar alege turistul ce se abate prin Tara de Sus, intalnirea cu rezervatia Pietrele Doamnei, una dintre cele mai spectaculoase din Carpatii Romanesti, este surprinzatoare chiar si pentru un bun cunoscator al muntilor.

Aparent inaccesibile, Pietrele Doamnei au fost escaladate pentru prima data in 1921. Mai tarziu, nu putini au fost cei care s-au catarat impinsi de dorinta teribila de a fi martorii unui rasarit de soare vazut de la o inaltime de 1648 m.

Peisajul rezervatiei adaposteste o flora foarte bogata, care se compune mai ales din plante ocrotite de lege. Dintre cele mai cunoscute plante intalnite aici, trebuie sa amintim: floarea de colt (emblema tuturor alpinistilor de pretutindeni), bulbucii, garofita salbatica, numeroase exemplare de tisa (plantate la inceputul secolului trecut pe culmea dintre stanci) etc.

Pietrele Doamnei reprezinta un adevarat paradis al animalelor salbatice rare, cum ar fi: ursul carpatin, cerbul carpatin, rasul, vulpea, lupul, jderul etc. Dintre speciile de pasari ocrotite amintim cocosul de munte despre care se spune ca nu isi paraseste niciodata locul de bastina.

Legenda locului ne povesteste ca pe la anul 1541, in cea de-a doua domnie a lui Petru Rares, ajungand aproape de culmile Raraului (care pe atunci se numea Todirescu), domnitorul si-ar fi lasat aici sotia, fiul si o parte din avere. Tatarii care au atacat pestera comorilor, nu au reusit sa patrunda in ea, deoarece o gramada de bolovani s-a prabusit asupra lor, ingropandu-i. Asa a scapat familia domneasca de navala tatarilor , dar cu pretul bogatiilor ce au ramas inchise pentru totdeauna in maruntaiele pamantului. Asa ca oamenii de pa aceste meleaguri i-ar fi spus de atunci Todirescului ,,Rarau'' (de la numele domnitorului), iar stancile care au ajutat-o pe doamna sa scape cu viata au fost numite ,,Pietrele Doamnei''.